Sud-Muntenia: 342 de cereri depuse pe apelul de digitalizare, niciun contract semnat încă

Din cele 342 de cereri depuse pe PRSM/473, starea dominantă la 30 iulie 2026 este „admis după evaluarea tehnică și financiară” — 153 de dosare. Alte 132 erau încă în evaluare, 26 în contestație, 27 retrase, în două forme: retrase după depunere și retrase pe parcursul evaluării, iar 4 respinse. Nicio linie nu purta starea corespunzătoare unui contract de finanțare semnat de ultima parte.

Formularea corectă a stadiului, prin urmare, este aceasta: apelul s-a închis, cererile sunt în evaluare, iar la data verificării nu figura niciun contract semnat. Orice pagină care vorbește despre beneficiari, câștigători sau proiecte în implementare pe acest apel descrie o etapă care nu a început. Versiunea anterioară a acestei pagini făcea exact acea greșeală și am corectat-o.

Profilul solicitanților este cel mai interesant lucru din registru. Cele 342 de cereri se împart astfel: 296 de la unități administrativ-teritoriale comune, 25 de la orașe, 11 de la municipii, 8 de la consilii județene și 2 de la o instituție publică deconcentrată, un inspectorat teritorial de muncă. Fișa apelului confirmă de ce a fost posibil: potențialii aplicanți includeau explicit autorități și instituții publice locale de tip UAT comună, oraș, municipiu și județ, plus autorități și instituții publice centrale și parteneriate între acestea.

Merită subliniat pentru cine compară regiuni: aceasta este o regulă a acestui apel, nu o regulă națională. În alte regiuni, apelurile echivalente admit doar consiliul județean sau doar o instituție centrală, iar comuna nu poate depune nici măcar ca partener. Un plafon sau o listă de solicitanți luată dintr-o regiune și aplicată alteia este cea mai frecventă eroare din acest domeniu.

Pe același obiectiv specific, dar pe alt apel — PRSM/481, dedicat înființării și operaționalizării Centrului de Date Regional Sud Muntenia — registrul arată două cereri, dintre care una cu contract de finanțare semnat și proiectul în implementare. Este proiectul „Centrul de Date Regional Sud Muntenia”, cod SMIS 342697, înregistrat la 14 iulie 2025, cu solicitant Serviciul de Telecomunicații Speciale, valoare totală 236.426.000,00 lei și valoare solicitată 200.962.100,00 lei, adică 85,80% din alocarea apelului. Cealaltă cerere a fost respinsă în evaluare.

Apelul pentru centrul de date s-a deschis la 15 octombrie 2024 și s-a închis la 31 iulie 2025, cu o alocare de 47.058.823,53 euro. Pentru o primărie, consecința practică e una de arhitectură, nu de finanțare: sistemele contractate acum ar trebui proiectate portabil, astfel încât mutarea lor în centrul regional sau în cloudul guvernamental să nu însemne o a doua implementare plătită din nou.

Suma solicitată prin cele 342 de cereri depășește de aproximativ 5,9 ori alocarea apelului, iar chiar și dosarele admise după evaluare depășesc semnificativ bugetul disponibil. Consecința nu este că apelul e „pierdut”, ci că ordinea de punctaj și contestațiile decid cine ajunge la contractare, iar procesul se întinde.

Pentru un secretar de primărie asta se traduce în două termene diferite care nu trebuie confundate: termenul de evaluare, pe care instituția nu îl controlează, și termenul de implementare, care începe abia la semnarea contractului și care este singurul relevant pentru un furnizor de software. A comanda dezvoltare înainte de primul e o decizie de risc; a nu avea caietul de sarcini pregătit la al doilea e o pierdere de săptămâni.

Facem specificația tehnică, structura livrabilelor pe faze, estimarea de efort și lista de riscuri de integrare — documente utile la achiziția publică pe care instituția o organizează singură. Nu scriem cererea de finanțare, nu depunem în MySMIS și nu contestăm rezultate în locul nimănui.

Refuzul care ne costă cel mai des: nu începem dezvoltarea pe risc înainte de semnarea contractului de finanțare și nu acceptăm clauze de plată condiționate de aprobarea proiectului. Un furnizor care acceptă așa ceva își acoperă riscul în preț sau în calitate, iar pe un apel suprasubscris de aproape șase ori riscul acela este real. Preferăm să spunem nu acum decât să livrăm prost mai târziu.