PNRR C7 I3.3 — sistemele informatice ale unităților sanitare publice: 100 de milioane de euro și 207 obiective aprobate

Ghidul Ministerului Sănătății a acoperit trei direcții. Prima: software clinic, cu cerință de interoperabilitate între sisteme. A doua: software non-clinic, pentru partea administrativă a unității. A treia: infrastructura-suport — rețele de comunicații, echipamente IT, migrarea datelor și instruirea personalului. Practic, tot lanțul digital al unui spital, de la cablu la aplicație.

Cei 100 de milioane de euro sunt alocarea apelului, împărțită între 207 obiective de investiții cu dimensiuni foarte diferite. Un institut național și un spital orășenesc nu au primit aceeași sumă, iar valoarea care obligă o unitate este cea din propriul contract de finanțare. Orice cifră națională folosită ca plafon individual duce la un buget greșit din prima pagină.

Nu publicăm o dată-limită de implementare pentru I3.3, pentru că nu am putut-o verifica într-un document oficial al apelului. Termenele efective sunt stabilite în contractele de finanțare ale fiecărei unități și în actele adiționale, în cadrul calendarului general de închidere a PNRR. Un rezumat public nu poate înlocui documentul care obligă spitalul.

Ce se poate spune fără nicio cifră inventată este regula de ordine: recepția precedă decontul, iar o lună de avans la implementare valorează mai mult decât orice grabă la final. Cu cât recepțiile se aglomerează spre finalul programului, cu atât crește riscul ca o eroare descoperită târziu să nu mai aibă timp de remediere.

Cerința de interoperabilitate din ghid se transformă, la nivel de proiect, în puncte concrete de integrare: raportarea către casa de asigurări, laboratorul, imagistica, farmacia, blocul operator și evidența administrativă. Fiecare dintre ele are un format, un ritm și un proprietar de date diferit, iar integrarea se negociază cu furnizorul sistemului existent, nu se decide unilateral.

La recepție, dovada nu este o secțiune de manual, ci un flux care rulează: un rezultat de laborator care ajunge în foaia electronică fără reintroducere manuală, cu marcaj de timp și cu jurnal de erori. Cazurile de test se scriu înainte de dezvoltare și se semnează odată cu procesul-verbal — altfel discuția despre ce s-a livrat se poartă abia la verificarea dosarului.

Când componenta software întârzie, primul pas util este un inventar onest al stadiului: ce este livrat și recepționat, ce este livrat și nerecepționat, ce nu există. Pe baza lui se face un plan de finalizare pe faze — ce se poate recepționa imediat, ce integrare blochează restul și ce se poate livra în săptămâni, nu în luni.

Intrăm pe proiect existent, pe caietul de sarcini deja aprobat, fără să rescriem specificațiile. Livrăm pe etape scurte, cu recepție parțială la fiecare etapă, pentru că o recepție unică la final concentrează tot riscul într-o singură semnătură. Documentele tehnice se predau odată cu livrarea, nu după.

Nu există astăzi un apel deschis pentru digitalizarea unei unități sanitare publice. Pe Programul Sănătate, Prioritatea 6 are digitalizarea sistemului medical în mandat, dar singurul ghid publicat vizează Observatorul Național pentru Date în Sănătate, cu un beneficiar unic. Un spital nu poate depune acolo.

POCIDIF nu este nici el o rută: Prioritatea 2 a programului rezervă banii de e-guvernare autorităților și instituțiilor publice centrale și unor beneficiari nominalizați, așa că un spital județean sau municipal nu se regăsește printre solicitanții eligibili. Intervalul până la un ghid nou este însă util: inventarul sistemelor existente, harta punctelor de integrare și un deviz realist se fac înainte de apel, nu după.

Nu dezvoltăm și nu certificăm software care se califică drept dispozitiv medical în sensul Regulamentului (UE) 2017/745 — acela este un regim de reglementare distinct, cu evaluare de conformitate proprie, iar un furnizor care îl tratează ca pe o dezvoltare obișnuită pune spitalul într-o poziție imposibilă. Ne integrăm cu astfel de sisteme, nu le înlocuim.

Nu scriem cereri de finanțare, nu întocmim cereri de plată și nu emitem verdicte de eligibilitate. Nu semnăm un proces-verbal de recepție pentru o funcționalitate care nu rulează în producție, chiar dacă termenul contractului o cere — o recepție de formă mută problema din proiect în controlul de mai târziu.