Fonduri pentru digitalizarea școlilor și centrelor de formare private: harta eligibilității

Prioritatea 2 din POCIDIF finanțează digitalizarea în administrația publică centrală și în mediul de afaceri, iar cele două acțiuni cu bani pentru educație și cultură au beneficiari nominalizați: 2.2.2, digitalizarea în educație, cu 168.780.765 de euro și Ministerul Educației ca solicitant, respectiv 2.2.3, cultura, cu 24.683.353 de euro și Ministerul Culturii. Nu este o formalitate administrativă: pe apelurile cu solicitant unic, o entitate privată nu devine beneficiar prin parteneriat de conveniență.

Cealaltă acțiune a Priorității 2, cea comercială, este 2.1 și se adresează exclusiv IMM-urilor din domeniul TIC, cu coduri CAEN rev.3 autorizate. Un furnizor privat de educație nu are acele coduri, iar ghidul prevede respingerea automată a proiectului în etapa de contractare când codul nu este autorizat.

Apelul Competențe digitale pentru piața muncii aparține categoriei de finanțări care cumpără instruire, nu unelte. Distincția este singura care contează pentru un furnizor de formare care își planifică bugetul: dacă nevoia reală este o platformă de lecții, un catalog electronic sau un modul de taxe, un apel de formare nu o acoperă, oricât de bine ar fi scris dosarul. La a doua distincție am greșit noi: scriam că ghidul e publicat, iar fereastra de depunere încă nelansată, și sugeram că regulile pot fi citite fără presiunea unui termen. Anunțul autorității de management arată altceva — depunerile au avut loc între 28 mai și 23 august 2024, iar apelul este închis de aproape doi ani. Nu am identificat un succesor deschis pentru formarea digitală și nu îl presupunem.

Ruta paralelă din PNRR arată aceeași graniță în cifre și are aceeași vârstă. La investiția C7 I19, gestionată de Autoritatea pentru Digitalizarea României, ajutorul de minimis de maximum 17.000 de euro pe IMM s-a acordat exclusiv sub forma programelor de instruire, cu implementarea încheiată la 31 decembrie 2025, deci niciun leu din el nu a ajuns la un furnizor de software. Pentru o instituție privată de educație, concluzia practică este că zona de formare nu oferă acum o fereastră deschisă, iar planul de platformă trebuie construit fără să o aștepte.

SME Eco-Tech nu mai vizează exclusiv producția după ordinul din 7 iulie 2026, iar odată cu el au fost admise microîntreprinderile înființate până la 31 decembrie 2021 inclusiv, cu o cifră de afaceri de cel puțin 2 milioane de lei la 31 decembrie 2024. Depunerea este deschisă până pe 24 septembrie 2026, ora 20:00, în ordinea depunerii. Structura programului rămâne însă una de investiții: minimum 40% din costurile totale eligibile trebuie să fie echipamente pentru energie regenerabilă, colectarea sau reciclarea deșeurilor și economisirea resurselor, iar diferența de minimum 60% se contractează ca un credit de investiții la o bancă parteneră. Încadrarea unui cod CAEN de învățământ se citește în anexa procedurii consolidate, în versiunea curentă.

Rețeaua EDIH funcționează diferit și de aceea este subestimată. Cele șapte hub-uri din România primesc jumătate din costurile eligibile prin Programul Europa Digitală și jumătate prin POCIDIF, cu un buget indicativ de 35 de milioane de euro. Firma beneficiară nu depune și nu încasează: primește servicii, iar acestea sunt ajutor de stat nefinanciar acordat pe bază de contract. Pentru o școală organizată ca societate comercială, este calea ieftină de a valida arhitectura platformei înainte de orice buget mare.

Nucleul are patru piese: portalul de înscrieri cu dosare electronice, catalogul cu note și prezență vizibile părinților în ziua în care apar, platforma de lecții cu teme și progres pe cursant și facturarea taxelor cu plăți online și reconciliere automată. Extensiile depind de profil — certificate generate automat pentru absolvenți, liste de așteptare pe grupe, comunicare structurată pe clase.

Orientativ, o aplicație web simplă costă 5.000–15.000 de euro, iar una cu integrări și fluxuri de aprobare 15.000–50.000 de euro. Cifrele sunt indicative și se mută în funcție de numărul de cursanți, de integrarea cu facturarea și de migrarea evidențelor existente; estimarea fermă vine dintr-o ofertă scrisă, după dimensionare.

Recepția unei platforme educaționale se face pe funcționalități demonstrate, nu pe capturi de ecran: un curs parcurs de un cont de test, o notă vizibilă în contul părintelui, o factură de taxă emisă și încasată online. Toate trei se trec nominal în procesul-verbal, alături de dovada instruirii secretariatului și a profesorilor. Pentru decont, instituția primește factura desfăcută pe pozițiile din deviz și dosarul tehnic al platformei.

Nu scriem cererea de finanțare, nu emitem verdicte de eligibilitate, nu promitem aprobarea și nu organizăm cursuri acreditate. Iar limita care ne costă: pentru o instituție privată de educație nu există astăzi un program care să finanțeze o platformă completă. Cine are nevoie de ea acum o construiește din surse proprii, cu documentația pregătită pentru un apel viitor.