România Start-Up Plus: cea mai mare schemă POCU de antreprenoriat, la arhivă

AM POCU a lansat schema pe Axa prioritară 3 și a selectat, ca beneficiari direcți, administratori de grant: ONG-uri, universități, firme de consultanță, camere de comerț. Propunerile s-au depus între 15 august și 30 octombrie 2016, au fost primite 347, iar 195 au intrat la finanțare — un număr atât de mare încât bugetul schemei a fost majorat de la 105 la 477 de milioane de euro pentru a le acoperi.

Fiecare administrator a derulat apoi propriul ciclu: informare, curs de antreprenoriat, concurs de planuri de afaceri, selecție, contractare, monitorizare. Antreprenorul nu avea de-a face cu autoritatea de management, ci cu administratorul din regiunea lui — o structură care explică de ce condițiile concrete puteau diferi între două proiecte cu același nume de schemă.

Regiunea București-Ilfov a fost exclusă din schemă. Este detaliul pe care îl caută cel mai des cei care recitesc astăzi istoricul programului și motivul pentru care o firmă din Capitală nu găsește, în arhive, un administrator la care ar fi putut aplica.

Câștigătorii concursurilor de planuri de afaceri primeau până la 40.000 de euro per afacere nouă. Plata se făcea în două tranșe, iar a doua era condiționată de realizarea unor venituri de minimum 30% din valoarea primei tranșe în primele 12 luni de activitate.

Această condiție a modelat profilul firmelor create. Un start-up digital — site, magazin online, servicii IT — atinge mai devreme un prag de venituri decât o investiție cu ciclu lung de punere în funcțiune, așa că multe dintre afacerile finanțate au fost digitale. Nu a fost o preferință a schemei, ci o consecință aritmetică a regulii de plată.

Al doilea efect a fost asupra calendarului: deși selecția administratorilor s-a încheiat în 2016, subvențiile au ajuns la antreprenori în 2018–2019. Între anunțul unei scheme cu două etaje și banii în cont trec ani, nu luni — o așteptare care rămâne valabilă și pentru schemele intermediate de azi.

Suma apare și acum în liste de „finanțări pentru start-up”, fără mențiunea că aparține unei scheme închise. Provenența ei este verificabilă: era plafonul unei subvenții POCU 2014-2020, acordată prin administratori selectați în 2016 și plătită în 2018–2019. Nu există un apel deschis în 2026 care să acorde 40.000 de euro unei afaceri nou-înființate sub acest nume.

Ce este actual, în schimb, se măsoară în altă monedă și la alt plafon: pentru sesiunea 2 a ediției a 4-a Start-Up Nation, MEDAT a anunțat sprijin de până la 250.000 de lei, cu termenul general de finalizare a cheltuielilor la 8 decembrie 2027 și fără calendar de depunere publicat. Cine compară cele două cifre trebuie să compare și mecanismele: una trecea prin administrator, cealaltă nu.

Al treilea reper util: schema nu se relansează sub acest nume, pentru că programul-cadru care o găzduia s-a încheiat. În 2021-2027 rolul lui este preluat de PEO, iar apelurile de antreprenoriat de acolo se citesc în ghidurile lor proprii, nu prin analogie cu 2016.

Livrăm componenta software a unui plan de afaceri finanțat: specificația funcțională, oferta tehnică semnată de furnizor, devizul pe categorii de cheltuieli, construcția efectivă și documentele cerute la decont. Pentru o firmă la primul an, asta înseamnă de obicei un site de prezentare, un magazin online cu plăți și curierat sau o aplicație simplă de gestiune.

Nu scriem cererea de finanțare și nu ne substituim consultantului. Într-o schemă cu administrator de grant, relația administrativă rămâne integral între antreprenor și administrator, iar noi intrăm doar acolo unde se cumpără software.

Limita pe care o punem explicit, deși ne costă contracte: nu intrăm în înțelegeri de tip furnizor recomandat cu structuri care selectează sau instruiesc beneficiari, și nu emitem oferte pentru scheme închise, oricât de util ar părea documentul pentru o reconstituire de dosar. Un furnizor care apare simultan în selecția beneficiarului și în oferta lui de preț este o problemă de dosar, nu un avantaj.