Innotech Student — apelul în care studentul nu era solicitantul

POCU/829/6/13 a fost lansat pentru antreprenoriatul studențesc, însă mecanismul avea două etaje. La primul, solicitanții eligibili erau administratorii de schemă de grant — ONG-uri, universități și camere de comerț — cu proiecte plafonate la 2 milioane de euro fiecare, din bugetul total al apelului, de 150 de milioane de euro.

La al doilea etaj, administratorii selectați organizau formarea antreprenorială și concursurile de planuri de afaceri, iar câștigătorii primeau subvenția pentru înființarea firmei. Aceeași arhitectură a fost folosită și la România Start-Up Plus, iar ea explică de ce mulți caută, ani mai târziu, un formular de depunere care nu le-a fost niciodată destinat.

Modelul nu a dispărut odată cu POCU. Se regăsește oriunde un intermediar este solicitantul, iar firma primește sprijinul prin el — inclusiv în rețeaua europeană de hub-uri de inovare digitală, unde cel care depune proiectul este hub-ul, nu firma sprijinită.

Cuantumul subvenției per plan de afaceri finanțat este cel stabilit prin ghidul oficial al apelului, iar noi nu îl preluăm din articole sau pagini de consultanță. Regula pe care o aplicăm este simplă: pentru orice sumă publicată, sursa acceptabilă este ghidul solicitantului sau actul normativ, nu un rezumat de la mâna a doua.

Este o alegere care face pagina mai puțin spectaculoasă decât altele pe același subiect, dar o face verificabilă. Ce afirmăm — codul apelului, fereastra finală, bugetul total și plafonul per administrator — poate fi confruntat cu anunțul oficial al autorității de management, la care trimitem.

Profilul planurilor finanțate a fost în bună parte digital — aplicații, platforme, servicii online — pentru că se potrivea competențelor grupului-țintă studențesc. Rezultatele finale consolidate ale schemei nu le rezumăm aici: nu am identificat o raportare oficială pe care să o cităm, iar la lansare existau ținte, nu bilanțuri.

Lecția care se transferă este alta și rămâne valabilă: într-o schemă cu intermediar, calitatea administratorului contează aproape cât ideea. El fixează calendarul concursului, mentoratul și ritmul plăților, iar un fondator care nu verifică partenerul înainte descoperă abia în implementare cum arată un flux de plăți întârziat.

Construim produsul: MVP web sau mobil, cu specificație funcțională, ofertă tehnică și deviz pe categorii de cheltuieli, livrat în etape scurte. Ca ordin de mărime, orientativ și fără TVA, un MVP web se încadrează de regulă între 8.000 și 30.000 de euro, iar unul mobil între 6.000 și 18.000 de euro, în funcție de câte funcționalități rămân în prima versiune.

Nu scriem planul de afaceri, nu participăm în locul fondatorului la concursul de selecție și nu emitem verdicte de eligibilitate. Mai există o situație în care spunem nu: când ideea nu are încă niciun semn de cerere, recomandăm validarea înainte de a construi. Este un proiect pe care îl amânăm cu bună știință, pentru că un MVP livrat prea devreme consumă exact banii care ar fi trebuit să ajungă la primii clienți.