POC 2014-2020 s-a încheiat — dar cifrele lui circulă și azi ca oferte curente

Banda exactă de 20.000–100.000 de euro nu este o cifră POC, ci a apelului PNRR C9 I3.1 pentru digitalizarea IMM-urilor din afara sectorului IT, cu depunere între 15 februarie și 30 iunie 2023. Îi ținem o fișă separată, pentru că este singura sursă cu adevărat mare a confuziei: apelul este închis pentru depuneri, iar ce a mai rămas din el sunt termene de implementare și de plată pentru beneficiarii deja contractați.

A doua sursă este o schemă de minimis pentru digitalizarea IMM-urilor, derulată prin agențiile de dezvoltare regională în cadrul POC. Pagini care o descriu sunt încă indexate, unele sub titluri cu anul curent, cu formulări de tipul finanțare de maximum 90% între 30.000 și 100.000 de euro. Textul lor de eligibilitate se autodatează: cere ca întreprinderea care depune în cursul anului 2021 să fi fost înființată cel târziu la începutul lui 2020. O condiție raportată la 2021 nu poate descrie un apel din 2026.

A treia este un proiect de ghid lansat în dezbatere publică pe 4 octombrie 2022, care propunea granturi diferențiate pe mărimea firmei — între 20.000 și 30.000, între 20.000 și 50.000, respectiv între 20.000 și 100.000 de euro. Era un document în consultare, nu un apel, iar cifrele lui au fost republicate ani mai târziu sub date de actualizare recente.

Ce se aplică acum, pe produse software: minimum 200.000 de euro nerambursabili și maximum 1.500.000. Nicio treaptă sub 200.000 de euro nu există în acest apel.

POC 2014-2020 a fost programul operațional prin care România a finanțat cercetarea, dezvoltarea și competitivitatea economică din fonduri europene, cu autoritatea de management în structura actualului MIPE. Axa prioritară 2, dedicată tehnologiei informației și comunicațiilor, a fost partea care a contat pentru firmele de software și pentru companiile care voiau să se digitalizeze.

Acțiunea 2.2.1 a finanțat dezvoltarea de produse, servicii și aplicații TIC inovatoare de către IMM-urile din sector — logica pe care o continuă azi Acțiunea 2.1 din POCIDIF. Acțiunea 2.2.2, gândită pentru IMM-urile din afara sectorului TIC, a fost aprobată prin hotărâre de guvern, dar nu s-a mai lansat ca apel competitiv de sine stătător în forma inițială; descrierile ei circulă fără să fi corespuns vreodată unei sesiuni reale de depunere. Acțiunea 4.1.1, adăugată prin REACT-EU, a finanțat investiții productive în 2022 și este frecvent confundată cu un apel de digitalizare.

Pe schemele de digitalizare din familia POC și pe apelul PNRR de digitalizare a IMM-urilor, codurile 6201, 6202, 6203, 6209, 6311, 6312, 7211 și 7219 apar ca fiind excluse de la finanțare: erau apeluri pentru firme care cumpără tehnologie, nu pentru firme care o produc. Această listă este reprodusă și acum pe pagini care vorbesc despre finanțarea firmelor de IT — unde spune exact contrariul a ce trebuie.

Pe apelul deschis acum, POCIDIF Acțiunea 2.1, echivalentele acestor coduri sunt obligatorii, nu interzise. Ghidul cere ca solicitantul să aibă autorizate, la data depunerii, activități din lista 2611, 2612, 2630, 5821, 5829, 6210, 6220, 6290, 6310, în nomenclatorul CAEN rev.3, și prevede respingerea automată a proiectului în etapa de contractare dacă un cod solicitat nu este autorizat, fără a se mai cere clarificări. Două programe, reguli opuse: o listă de coduri nu se mută niciodată de pe o pagină de program pe alta.

Produsele software inovatoare dezvoltate de firme de IT au trecut la POCIDIF, Acțiunea 2.1, deschisă până la 30 septembrie 2026. Digitalizarea IMM-urilor din afara sectorului IT a fost preluată de apelul PNRR C9 I3.1, acum închis și aflat în implementare, cu termenul de plată reglementat prin Ordinul MIPE nr. 963/2026. Investițiile productive de tip REACT-EU nu au un succesor cu același nume; ele s-au dispersat în programele regionale 2021-2027 și în schemele naționale.

Concluzia practică pentru cine caută astăzi bani de digitalizare: nu mai există un program național unic de referință, ci un apel deschis pentru dezvoltatorii de software, mai multe apeluri regionale cu plafoane diferite și scheme naționale separate.

Relevanța actuală ține de durabilitate și de arhivă. Contractul de finanțare stabilește perioada în care activele cofinanțate trebuie menținute și raportate; la un control, documentația componentei software — specificații, procese-verbale de recepție, licențe, deviz postcalcul — este partea cel mai greu de reconstituit ulterior.

Software-ul finanțat atunci se poate moderniza, dar cu documentație: ce se înlocuiește, ce se păstrează și cum rămâne îndeplinit obiectivul investiției inițiale. Un upgrade nedocumentat creează probleme la auditul de durabilitate.

Northdan Soft era în perioada POC ce este și azi: furnizor de software. Pe liniile deschise acum intrăm cu partea tehnică — descrierea produsului, bugetul defalcat pe categoriile de cheltuieli ale apelului respectiv, contractul de dezvoltare — apoi construim și predăm ce cere rambursarea.

Nu scriem cererea de finanțare, nu evaluăm eligibilitatea firmei tale și nu promitem aprobarea. Iar dacă software-ul finanțat atunci a fost livrat de alt furnizor, nu semnăm procese-verbale, declarații de conformitate sau rapoarte pentru livrarea altcuiva — putem doar audita ce găsim și livra separat, pe contract propriu. Ghidul apelului deschis acum penalizează explicit ofertele venite de la entitatea care a întocmit documentația de depunere: separarea dintre consultant și furnizor este o cerință a programului, nu o preferință de-a noastră.