Ce este un prompt?

Promptul e tot ce îi spui unui AI înainte să răspundă — și descoperirea care a născut o mică disciplină (prompt engineering) e că formularea schimbă radical rezultatul: „scrie ceva despre firma noastră” produce o apă de trandafiri generică; „ești copywriter pentru un distribuitor românesc de echipamente HoReCa; scrie 3 variante de descriere de 50 de cuvinte pentru pagina de servicii, ton profesional dar cald, publicul: administratori de restaurante; evită superlativele goale; iată despre firmă: [...]” produce ceva utilizabil. Ingredientele prompturilor care funcționează, valabile de la ChatGPT la orice asistent: rolul (cine să fie modelul — setează registrul), contextul (informația concretă despre situația ta — modelul nu-ți cunoaște firma; ce nu-i spui, inventează), sarcina precisă (ce anume, pentru cine, în ce format și lungime), constrângerile (ce să evite, ce ton, ce structură) și exemplele — cel mai subestimat ingredient: două mostre de „așa da” calibrează stilul mai bine decât zece adjective. La nivel de firmă, subiectul devine interesant dincolo de îndemânarea individuală: prompturile bune se standardizează — biblioteca internă de prompturi verificate (pentru oferte, răspunsuri la clienți, rapoarte, traduceri de ton) transformă priceperea câtorva în unealta tuturor și dă consistență vocii firmei; iar în aplicațiile AI construite pentru tine (chatboturi, automatizări), promptul de sistem — instrucțiunile permanente care definesc comportamentul robotului, limitele și tonul lui — e literalmente o parte din specificația produsului: merită citit, testat și rafinat ca orice livrabil, pentru că acolo scrie cum se poartă AI-ul cu clienții tăi. Două note de igienă: promptul poate conține date sensibile — regulile despre ce informații au voie angajații să pună în ce unelte se aplică aici în primul rând; și disciplina iterației — primul răspuns e o ciornă de negociat („mai scurt, mai concret, fără clișeele astea”), nu un verdict de acceptat.